Când ajungi să locuiești – de voie sau de nevoie – într-o altă țară decât cea în care te-ai născut și crescut, inevitabil îți creezi o părere, oricât de vagă despre noua țară gazdă, noii oameni, noua gândire, noua politică.

Evident, fiecare își formează părerile în funcție de activitatea pe care o desfășoară, oamenii cu care interacționează, locurile pe care le vizitează și gândurile cu care se confruntă.

Ajungând în Londra, pentru a ne petrece vacanța de Crăciun, ne-am întâlnit cu apropiați din cei mai diverși; așa am putut înțelege că nu-i totul roz și că fiecare țară se confruntă cu problemele ei. Oameni de nații diferite, înseamnă mentalități din cele mai diverse și probleme care mai de care mai speciale. Țara ce-i primește cu brațele deschise, tremurânde ce-i drept, este nevoită să se adapteze, într-o anumită măsură, nevoilor celor nou-veniți.

În pestrițul Regat Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord al anului 2019 trăiesc laolaltă, pe lângă britanicii autentici (ca să le gâdilăm un pic orgoliul) și: români (deveniți recent al doilea cel mai numeros grup de imigranți), irlandezi, indieni, turci, libanezi, asiatici, bulgari și încă alte câteva rânduri de nații, pe care nu le voi mai preciza, pentru că s-a înțeles ideea pe care am prezentat-o.

Opiniile unor români, întâlniți în Londra:

  • De 5 ani în Anglia. Taximetrist, aprox. 40 de ani, căsătorit și cu un copil. Domnul taximetrist ce ne-a adus de la aeroport ne-a dezvăluit câteva idei cu privire la Brexit și problemele din Regat. Nu-l întrebasem nimic despre aceste subiecte, dar disucția a pornit parcă de niciunde. Ne-a spus că și englezii au parte de corupție, dar la nivelul în care să nu poată fi vizibilă și confirmată de cetățeni (adică nu e ca la noi – românii).

Nu era necesar un Brexit pentru a rezolva problemele țării ăsteia. Părerea mea. Poate niște măsuri de prevenire a aglomerării ar fi fost o soluție mai bună.

Ne-a spus că cei care au un loc de muncă stabil să rămână, pentru că așa își aduc contribuția la buna economie a țării; cei care sunt apți de muncă, dar nu muncesc să nu rămână și nici să nu mai încerce să se întoarcă. Simplu. Taximetristul a mai spus că dacă țara nu-l vrea, nu are de gând să se zbată ca să poată rămâne și, fără niciun fel de regret, se va întoarce în România.

  • De 8 ani în Anglia. Vecin din copilărie, muncitor în construcții, aprox. 28 de ani, singur. Mi-a spus că v-a lucra și de sărbători, pentru că se plătește bine și este un câștig destul de bunicel. Merge cu mașina cam o oră până la locul de muncă. A spus că-i place în Londra, pentru că e aglomerată și mare.

De întors acasă nu mă mai întorc, poate dacă e să plec în altă țară: America, Australia…

Acasă se va mai întoarce, dar numai în vizită. A depus pentru viză în America și i-a fost acceptată cererea; l-ar tenta și Australia. Ai lui încă îl așteaptă acasă, iar sora lui încă îl roagă să se întoarcă și să lucreze la firma ei. Locuiește singur și e fericit așa. A spus că Brexitul nu l-ar afecta în vreun fel.

  • De 10 ani în Anglia. Asistent medical și proaspăt doctor osteopat, aprox. 32 de ani, singură. S-a specializat în osteopatie în Londra și a obținut diploma la finalul lui 2018, după 4 ani de studii. Fiind asistent medical, a plecat singură din țară, fără a fi susținută de familie, pentru că nu o voiau în altă parte decât acasă. Nu a avut nicio îndoială că nu va fi bine și a ales să țintească sus. Locuiește singură într-un apartament destul de mare încât să poată găzdui musafiri peste noapte.

La muncă a început să aibă colege românce, mai ales în ultima perioadă. N-a vrut să depună de cetățenie în Marea Britanie, dar a făcut-o pentru că s-a ivit ocazia; 1000 de £ nu era suma de bani de care ar fi vrut să se descotorosească pentru o cetățenie, plus că ar fi vrut să fie cetățean canadian.

Canada. Acolo e mult mai liniște și e mult mai relaxată atmosfera.

Acasă nu se mai întoarce, dar vrea pe alte meleaguri și nu simte că ar putea fi ceva care să o oprească.

  • De 7 ani în Anglia. Taximetrist, aprox. 46 de ani, familist. Domnul taximetrist ce ne-a dus la aeroport în dimineața primei zile a lui 2019 ne-a spus că îi înțelege pe britanici de ce vor să iasă din U.E.

E plină țara asta de drogați. Sunt peste tot. Nu ai siguranță pe străzi și asta e o problemă destul de mare.

Ne-a dezvăluit toate gândurile de revoltă, după ce, așteptând la semafor, un pieton de culoare, zbierând cine știe ce lucruri, se urcase pe capota mașini de lângă noi de pe banda întâi. Domnul taximetrist a fost nevoit să lucreze 2 ani ca muncitor necalificat pentru ca mai apoi să îi fie acceptată munca de calitate, asta pentru că trebuie să te califici în țara unde lucrezi.

Ne-a spus că banii munciți în Anglia nu reprezintă ceea ce i-ar oferi liniștea, pentru că în țara unde lucrează are de plătit taxe mai mari, chirie și taxa de parcare, care recent a crescut semnificativ.


Persoanele ale căror idei au fost prezentate mai sus sunt reale. Taximetriștii au fost întâlniți pentru prima dată. Părerile fiecărei persoane în parte nu au fost alterate de percepția personală a autorului.