E dimineață și laptele cu fulgi de porumb e ceea ce-i trebuie la ora asta. După o noapte epuizantă de tastat la mașina lui de scris, stomacul vrea ceva de mâncare, dar totuși ușor de digerat. Se îmbracă repede, după ce se spală pe dinți în fugă și uită să-și perie părul ciufulit. Nu uită de șapca verde și și-o poziționează strategic peste buclele răvășite de somnul profund. Intră în fugă în magazinul din colț și se îndreaptă direct spre raionul cu produse lactate. E norocos, ultima cutie de lapte e a lui. Ciudat lucru, de obicei magazinul are rafturile pline la ora deschiderii. S-a gândit că poate de data asta cineva a avut o noapte la fel de grea precum a lui și a decis să refacă stocul mai târziu în acea zi. Sau poate camionul cu marfă a avut parte de o pană, ori poate un trafic mai aglomerat decât de obicei a reușit să-i pună bețe în roate șoferului. A trecut ușor cu vederea situația neașteptată și s-a delectat cu mic dejunul lui ușor de digerat. O nouă zi putea acum să-nceapă. Mașina de scris n-avea de gând să tasteze singură și el o știa bine. Dacă voia să termine cartea la timp, trebuia să scrie zi de zi, fără pauze prea mari.

Ieri a umblat toată ziua să-și caute o rochie pentru petrecerea aniversară a celui mai bun amic. Ar fi avut deja o ținută, dacă nu i-ar fi împrumutat fusta plisată fostei bune prietene. N-are de gând să mai discute nimic cu ea, așa că a preferat să renunțe și la fustă odată cu prietenia lor. Până la urmă, e o bucată de material… așa se gândise atunci, dar acum ar fi fost mult mai mult decât o bucată de material. Ar fi scutit-o de o alergătură în plus și ar fi putut face altceva cu timpul ei prețios. Dar când venea vorba de amicul ei, știa că o rochie aparte reușea să-l binedispună, indiferent de situație. După o zi plină de vizite și probe prin tot felul de magazine, a găsit rochia potrivită pentru corpul ei voluptuos, ba chiar s-a răsfățat și cu o nouă pereche de sandale. Drumul spre casă ar fi fost, ca de obicei, lipsit de evenimente, dacă nu zărea pisoiul blocat între gardul de sârmă și peretele unui bloc, nu departe de casa ei. Inima i s-a înmuiat și nu ar fi putut lăsa micul îmblănit acolo, pentru nimic în lume. A reușit să-l sustragă din strâmtoarea în care era blocat și l-a luat acasă. I-a dat să mănânce iaurt – doar asta avea prin frigider ce ar fi putut să-i dea micuțului – și s-a decis să meargă să cumpere câteva cutii de lapte și ceva mâncare specială pentru pisici. S-a gândit că 5 cutii ar putea fi de ajuns, având în vedere că și ei îi place laptele și avea în plan să facă și un tort pentru amicul sărbătorit. Ultimele cutii de lapte le-a cumpărat ea, lăsând totuși una pe raft, gândindu-se că poate era totuși prea mult lapte pentru ea, o pisică și un tort. Patru cutii de lapte urmau să fie suficiente apetitului lor pisicesc pentru dulcele lichid alb și nutritiv.

Cum să nu mai fie lapte la ora asta? Adică e abia 9 dimineața… oare cum ar putea ea să-și bea cafeaua de dimineață fără lapte? Era un lucru cu desăvârșire inadmisibil și a ținut neapărat să îi înștiințeze și pe cei ce lucrau în magazin și se aflau la casele de marcat, plus încă vreo 2-3 clienți ce zăboveau prin magazin. Nu-i plăcea scandalul în general, însă fără doza de cafeină, corpul i-a reacționat destul de agresiv și a început să dramatizeze întreaga situație, atmosfera aducând mai degrabă cu o scenă dintr-o telenovelă de buget, decât cu realitatea. Ea, în capotul ei galben și înflorat, din mătase, cu papucii bleu pufoși și părul ușor dezordonat, angajații magazinului fără prea mult chef de muncă în acea dimineață și cu mult mai puțină dispoziție pentru toanele unei cliente atât de iritată de un lucru ce pentru ei nu reprezenta o tragedie. Cum e de așteptat, de cele mai multe ori, indiferența întărâtă și mai mult nervii nemulțumiților. Situația ar fi degenerat, dacă doamna iritată nu și-ar fi adus aminte că la două străzi în jos există un alt magazin unde, mai mult ca sigur că au lapte. Scuturându-și energic mâna în aer și bolborosind ceva ce doar ea putea înțelege, a ieșit ca o vijelie din magazin, lăsând în urmă 2 angajați și 3 clienți cu un zâmbet constipat pe fețele lor matinale. A dat să traverseze în fugă strada, nebăgând de seamă că trecerea de pietoni era la câțiva metri distanță.

Fredona pe versurile „Bohemian Rhapsody”, ținând cu mâna dreaptă volanul umezit de palmele lui mari și transpirate și cu mâna stângă își plimba țigara într-un traseu nervos de la gură, la geamul întredeschis. Când trăgea din țigară, sprâncenele i se strângeau într-o încruntătură zdravănă și pielea frunții i se preschimba parcă într-o hartă de șanțuri mici și denivelate. E treaz de la 4 și felul în care i s-a dat deșteptarea parcă anunța ziua lui ce avea să fie de pomină. Un câine de-al vecinilor dăduse iama în cotețul de găini exotice al altor vecini. O zarvă de nedescris l-a trezit, lăsându-i impresia că se află într-un coșmar. Găini cotcodăcind și oameni urlând din toți rărunchii, până ce un pocnet asurzitor i-a pus capac amețelii lui matinale. Unul din vecini s-a gândit că o împușcătură în gol va potoli cacealmaua. Așa s-a și petrecut. Câinele a plecat cu coada între picioare și cu o gâinușă pestriță între colți. A-nceput a sudui divinitatea și să blesteme ziua în care a decis să locuiască lângă asemenea vecini. Acum conducea concentrat și pregătit să facă prima livrare de marfă la magazinul aflat aproape de centrul orașului. Urma să se binedispună mai târziu cu un prânz copios sau un sandviș cu șnițel, depindea de ce mai avea prin portofel. Gândindu-se la pauza ce urma să vină, după câteva ore bune de condus în trafic, scrumul adunat la capătul țigării i-a picat pe cracul stâng al blugilor lui proaspăt luați de dimineață de pe sârmă de la uscat. Privirea i-a fugit o fracțiune de secundă, cât să-și îndepărteze scrumul de pe pantaloni. Ochii la drum, frână bruscă, o doamnă nedumerită trecută de 40 de ani, cu ochii mari țintă la șofer, înțepenită în mijlocul drumului.


Un firicel chihlimbariu se prelingea alert pe partea interioară a pulpei piciorului stâng, croindu-și loc spre papucii de casă bleu și pufoși. Doamna și-a dat ochii peste cap, a strâns capotul galben cu șnurul din talie și și-a continuat de drum, scuturându-și mâinile cu degetele mijlocii ridicate simbolic cu dedicație pentru șoferul năuc.